Purtător de mască. Psihologie și informare greșită

Întrebarea e: cum să obligi lumea, fără să se simtă obligată, și chiar să creadă că e din proprie inițiativă faptul că poartă mască ca să se protejeze.

Un exemplu care nu are legătura cu masca. Vineri, pe la finalul programului de lucru, asist live la o demonstrație despre ce înseamnă transmiterea unui mesaj într-un mod corespunzător, cu efectele pe care ți le dorești, și să nu fie primit într-un mod dictatorial.

La un nene, mai în vârstă, vine șeful de atelier, mai tinerel, și îi spune direct și grăbit: de Luni ești în concediu, să nu vii la lucru. Nenea se enervează de atitudinea ăstuia și îi spune că nu merge nicăieri și că e cam încrezut copilul. După un timp, vine directorul de producție, îi explică omului cu calm care e problema și dacă e posibil să meargă câteva zile în concediu. îl face să înțeleagă că nu are ce să-i dea de lucru și decât să-l trimită în alte locuri, e mai bine să stea câteva zile în concediu. Omul înțelege.

Informare proastă

Asta se întâmplă, după părerea mea, și cu masca. De când cu pandemia asta n-am văzut decât informare obligată, fără explicații pe întelesul tuturor, fără să le mute problema la ei acasă, în viața lor, să-i facă să vină oamenii cu măsuri.

Scăderea numărului de cazuri, riscul să nu intrăm pe lista cu restricții de călătorie, locuri în spitale și altele de genul, sunt apă de ploaie pentru oamenii de rând.

sursa imagine

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.