Despre școală și pandemie cu o studentă la medicină

Am să profit de ocazia asta și o să mă prezint puțin. Sunt Alexandra, am 22 de ani și sunt studentă în anul 4 la UMF Iași, Medicină Generală.

Anul acesta, cei de la conducerea facultății au decis că stilul hibrid este cel mai potrivit pentru noi. Asta înseamnă că o să combinăm școala online cu aceea on-site. Mai precis, la noi, până la ora 15:30 avem doar stagii sau lucrări practice la spital/facultate, iar de la ora 16:30 până la 20:30 avem cursuri online.

De ce e nevoie de practică în spitale

Medicina nu se poate învăța fără contact cu pacienții din spital și câteva din materialele de la UMF, cum ar fi piese anatomice (organe în formol) și microscoape cu lame. Iar dacă există persoane care cred că e suficient să citești din cărți și să te uiți la filmulețe pe YouTube pentru a învăța medicină, le admir curajul de a avea încredere în viitorii doctori.

Practica în spital, de cele mai multe ori, constă în a asista la o operație, la un consult, să facem o anamneză – adică să dialogăm noi cu pacienții pentru a afla ce-i doare și pe baza informațiilor obținute să găsim un diagnostic. Pe cât de banală e o anamneză, pe atât de grea e uneori de făcut. Bătrânii încep să-ți povestească despre război și alte timpuri, doar despre ce-i doare nu. De la alți pacienți fie nu reușești să obții un răspuns, fie ne mint, fie ocolesc să ne spună nouă pentru că suntem studenți.

De exemplu, pe unul dintre pacienți l-am întrebat dacă ia medicamente, îmi spune că nu. Apoi îl întreb cum stă cu tensiunea și îmi spune că o are 180/90 și ia tratament de 7 ani. Îl întreb de glicemie, îmi răspunde că e de 200 și face injecții cu insulină. De aceea e nevoie de practică în spitale. Până să ajungi să aplici ceea ce ai învățat din cărți, trebuie să știi cum să comunici și să te comporți cu pacienții reali din spitale.

Stagiile în spital pe timp de pandemie

Noi am început facultatea pe 28 septembrie, față de clasicul 1 octombrie sau pe 5 octombrie, cum a făcut Carol Davila.

Față de anul trecut când, pentru stagiile practice, mergeam toată seria la spitale. Anul acesta situația e diferită. Din toate stagiile de anul acesta, doar la două trebuie să mergem în spital, chirurgie generală și medicină internă. Acestea două sunt puse intercalat astfel încât doar jumătate din serie, ~50 de studenți, să fim prezenți.

Chirurgie generală

Luni, prima zi de școală, am avut stagiu de chirurgie generală de la 7:30 la unul din spitale (nu o sa dau nume) și știam, de anul trecut, că la chirurgie ai nevoie de costum chirurgical. Așa că am ajuns puțin mai devreme, am mers în vestiar și m-am schimbat, la fel cum au făcut și colegii mei. Am fost vreo 40 de oameni în total și pentru o mini încercare de distanțare am decis să așteptăm pe hol. Trebuie precizat că vestiarul e lângă o intrare pe care o folosește foarte puțină lume, acolo aflându-se doar arhiva și locul cu lenjerii curate.

După vreo 20 de minute de așteptare și un pic de căutare din partea șefei de serie, doamna care se ocupă de vestiar (așa s-a prezentat) ne-a dat afară fiindcă nu avem voie să intrăm în spital. Ne-a întrebat, bineînțeles, cine ne-a trimis pe noi acolo. Răspunsul nostru fiind: așa scrie pe orar și că facultatea a promis că vorbește cu fiecare spital despre cum se va organiza practica în perioada aceasta cu pandemie. Răspunsul nu a fost mulțumitor. Ne-a dat afară. A trebuit să așteptăm în frig, la 17 grade și în bătaia vântului, în costumul chirurgical dintr-un material subțire și cu mânecă scurtă.

După vreun sfert de oră a venit manager-ul spitalului. Acesta ne-a zis că nu avem voie să intrăm în spital și că trebuie să plecăm, promițând să ne anunțe ulterior ce o să facem în zilele următoare. Am intrat pe rând înapoi în vestiar și am plecat spre următorul stagiu.

La chirurgie generală stagiile le facem în felul următor: din cei aproximativ 50 de studenți prezenți, adică din jumătate de serie, mergem doar 2-3 grupe (~25 de studenți) în spital să vedem pacienții. Restul până la 50 rămân în amfiteatru unde vor face ore cu un medic. Pentru cele 2-3 grupe care merg la secția de chirurgie în spital se face dinainte un test de coronavirus.

Medicină internă

După cum am zis mai sus, de la ora 10:30 suntem doar jumătate de serie prezentă la medicină internă, cealaltă jumătate e la chirurgie. Din jumătatea aceasta (aproximativ 5-6 grupe) doar 2-3 grupe se prezintă la spital. Celelalte grupe stau acasă și asistă online la stagiu.

Dar, din cele 2-3 grupe care suntem în amfiteatru spitalului, doar 2-3 studenți merg efectiv să vorbească cu pacienții. Acești studenți sunt aleși de către medic în mod aleatoriu astfel încât până la final să avem toți posibilitatea să intrăm în contact cu pacienți. Pentru a intra la pacienți ni se asigură echipament complet din partea spitalului și mergem doar la cei care au cel puțin un test de coronavirus negativ.

Școala online

Se face prin Microsoft Teams, iar prezența la un curs este între 60-90 de studenți, dintr-un total de aproximativ 110. Pentru fiecare curs este făcut un grup și suntem adăugați de către facultate. După ce profesorul deschide accesul la curs, noi doar trebuie să dăm „Join”. Fiecare student are camera și microfonul oprit, iar cursul se desfășoară cu ajutorul unei prezentări PowerPoint susținută de către profesor. Pe timpul cursului studenții pot să pună întrebări atât verbal, cât și în scris pe chat.

Cursuri online sau la facultate?

Sincer, le prefer online. E mult mai confortabil să asiști la un curs de acasă. Stai liniștit în pat sau la birou, prezentarea se vede mai bine decât într-un amfiteatru, îl auzi și pe profesor mult mai clar. Informația primită e aceeași, fie că stai în frig și pe un scaun inconfortabil într-un amfiteatru, fie că stai liniștit acasă. Problema e legată de stagiile de practică care se țin online. Pentru asta avem nevoie să fim acolo cu pacienții sau la facultate să vedem anumite părți din corpul uman.

Lasă un comentariu