Am corector de postură

Bine, nu mi l-am cumpărat eu, l-am primit cadou de la partenera mea care-mi suportă toate păsăricile. Nu vă imaginați că a făcut asta pentru că s-a gândit la sănătatea mea. L-am primit pentru că, deși sunt mai înalt decât ea, am tendința să nu-mi țin spatele drept și îi e rușine cu mine. Zice lumea că-s bătrân și cocoșat, iar ea, o ființă atât de finuță, stă cu mine pentru bani. Și mă gândesc și eu că o deranjează asta, nu-s nici bătrân, n-am nici bani și ea tot impresie proastă face. Eu fac asta pentru că nu vreau să fiu cu nasu’ pe sus, vreau să vorbim de la egal la egal.

Bine, mă opresc aici că apoi o dau de bai. Să vă zic despre corectorul de postură.

  • e ușurel, dar nu poate să fie purtat pe sub tricou și să mergi cu el pe stradă. Se vede și e deranjant sub braț
  • te „obligă” să ții spatele drept prin faptul că te face conștient de asta. Când ai tendința să lași umerii în față și să pui capul în pământ, simți că e inconfortabil și revii la poziția de drept.
  • dacă-l porți o perioadă mai îndelungată de timp, te doare spatele. Asta e din cauză că mușchii spatelui nu sunt obișnuiți să fie solicitați în poziția de drept. Trebuie lucrat la ei prin sport. E o recomandare bună, dacă aș ține cont și eu de ea.
  • cel mai des îl folosesc când stau la birou. Am tendința să-mi las corpul în față prea mult. Sunt momente când n-am mai mult de 30cm de la ochi până la ecranul laptopului. Bine, sunt și chior, dar ce vină are spatele că ochii nu văd și el săracul stă așa torsionat.

Lasă un comentariu